RoxeTTe
Senior
 Din: your dreams
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 204
|
|
Nu prea stiu ce se intampla cu mine, visez, sunt moarta, nici eu nu stiu. Nu pot sa-mi dau seama, dar simt ca nu am murit. Poate sunt in coma, sau poate dorm, sper sa aflu repede.
"Lee! Hei, ai patit ceva? Trezeste-te!"
Am deschis ochii derutata. Era Miryam. Prietena mea cea mai buna. Da, ea este singura persoana care nu a profitat de mine cand locuiam in Romania. M-am mutat impreuna cu ea in urma cu cateva luni aici, in Germania. Parintii mei sunt doi oameni extrem de importanti, niciodata nu mi-au dat atentie. Toti "prietenii" mei de acolo au profitat de avuturile parintilor mei, ca apoi sa ma faca sa sufar. Miryam nu a fost asa si nu este nici acum. Suntem doua adolescente de 18 ani, stabilite in Germania, suntem pe cont propriu, dar nu pot sa spun ca avem probleme, deoarece stim limba la perfectie, ne-am continuat studiile aici dupa fuga noastra din Romania, ne-am gasit un loc de munca stabil, la o pensiune, undeva la marginea Berlinului. Suntem receptioniste. Pot spune ca ne merge foarte bine. Desi unii oameni ar spune ca sunt nebuna ca am plecat din lux ca sa muncesc la o pensiune, ei bine eu i-as contrazice. Nu sunt nebuna, niciodata nu am fost, dar faptul ca traiam in lux nu-mi oferea dragostea parinteasca de care aveam nevoie. Greutatile la care m-a supus viata m-au invatat sa fiu "de piatra". Nu cred in dragoste, pe Miryam o consider parte din mine, ma completeaza, nu stiu ce m-as face fara ea. Ea este o persoana foarte sociabila, in schimb eu sunt mai mult o persoana retrasa, sfioasa, imuna la orice lovitura. Dar, totusi, nu ma deranjeaza asta, cu timpul am invatat sa nu mai sufar din cauza altora, dar am exagerat un pic cu resentimentele. Acum am nevoie doar de Miryam si atat. Ea este englezoaica din origine, are parul si ochii negri, este superba, extrem de frumoasa. Eu am parul castaniu cu ochii albastri, dar pe mine nu ma intereseaza cum arat, de ce m-ar interesa?
Inca nu i-am raspuns lui Miryam, ma uitam derutata pe tavan. Eram in pat. M-am ridicat usor, parca luand dupa mine o greutate de nesuportat. Ma simteam ametita, obosita, sleita de puteri. Miryam se uita atent la mine si ma strangea puternic de mana. Cu o miscare brusca, mi-am smuls mana dintr-ale ei si ma indreptam cu pasi de furnica spre baie. M-am spalat pe fata; am evitat pe cat posibil oglinda, nu-mi vroiam imaginea. M-am rezemat de tocul usii de la baie cu fata spre Miryam. Aceasta inca statea in fund pe patul meu, uitandu-se la mine si aspirandu-mi fiecare gest, fiecare miscare. Aveam o camera in pensiune unde stateam amandoua. Atata timp cat lucram acolo, aveam cazare asigurata si doua mese pe zi cu pauze de gustare sau cafea.
"Miryam, ce e cu mine?"
"Lee.. aseara te-ai culcat foarte ingandurata. Ai dormit 15 ore! Te rog sa-mi spui TU ce e cu tine." Miryam parea acum putin iritata.
"Ti-as raspunde daca as stii ce."
Apoi imi iau hainele si ma indrept spre pat. M-am schimbat in hainele de zi, mi-am pus ecusonul si am iesit pe usa, cu Miryam in urma mea, care inca era derutata de raspunsul meu.
_______________________________________
Viata este o ciudata comedie care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand lacrimi langa zambet si zambet langa plans . - Alexandru Macedonski
|
|
)
< 
